Volumul Viata de aruncat reprezinta debutul in proza al poetului Bogdan O. Popescu. Trecind de la tristetea si autoinselarea unei femei aflate la virsta de 30 de ani la comicul sinistru al lumii taximetristilor si delicate amintiri din copilarie, cititorul celor opt povestiri va fi cucerit de acest volum "scris surprinzator de sigur pentru o prima carte de proza a unui poet", dupa cum afirma Mircea Cartarescu îi prefata cartii.

"Cu Viata de aruncat, Bogdan O. Popescu urca pe o spira superioara a evolutiei sale. El apare aici mult maturizat. In prozele sale se vede ceea ce nu avea loc sa se manifeste in poezie: gravitatea autorului, seriozitatea sa in fata vietii, simtul tragicului si al absurdului. Proza titulara e o sfisietoare dare de seama despre o dragoste care se sfirseste, sufocata de lucruri neinsufletite." (Mircea Cartarescu)