Volumul este oglinda pe care regizorul și omul Andrei Șerban și-o pune în față la mijlocul vieții: un parcurs uimitor, plin de succese, de experiențe inedite și exotice, dar și de muncă zdrobitoare și dezamăgiri. Experiența emigrantului picat din lumea cenușie a comunismului românesc în „jungla" boemei newyorkeze, momentele deosebite petrecute alături de Peter Brook și de discipolii săi, exercițiile de meditație zazen într-o mănăstire de lîngă Tokyo, întîlnirea cu regina Farah a Iranului și cu numeroase personaje ieșite din comun sînt doar cîteva dintre punctele de interes ale acestei (auto)biografii. Nu lipsite de picanterie sînt poveștile legate de România, mai ales în cei trei ani petrecuți în fruntea Naționalului bucureștean. Aceste pagini sînt însă marcate de tristețea omului care vrea să-și pună talentul și experiența în slujba țării sale, dar întîmpină aceleași tare care încă otrăvesc spațiul românesc. O carte plină de farmec, umor și melancolie, care ne dă măsura unui mare artist, dar și a noastră înșine.

„Scriind cu lejeritate, grație și deseori cu umor despre subiecte profunde, Andrei Șerban se regăsește în paginile cărții așa cum este și în viața de fiecare zi, într-o rară îmbinare între inocența copilului și experiența înțeleptului. Urcând toate treptele gloriei, Andrei Șerban cunoaște bine vanitatea succesului. Pasionat fără intransigență, el este tolerant fără nici o concesie de substanță. Simplitatea sa surprinde – nici o urmă a infatuării de mare maestru și profesor nu umbrește prezența sa umană. Andrei Șerban nu încremenește în propria sa statuie: el rămâne un perpetuu căutător al Adevărului." (Basarab Nicolescu)