Science fiction, fantasy, basm modern sau chiar post-modern, Fairia începe clasic, cu o navă spațială care eșuează pe o planetă necunoscută, dar ciudat de familiară. Astronauții se transformă în eroi exploratori ai unei lumi care ar semăna cu vechiul Pământ, însă cu legi și locuri mult mai imprevizibile și mai înșelătoare. În momentul în care în scenă apar un centaur bătrân și sentimental, un prinț de benzi desenate și o superbă vrăjitoare blondă și rea (cel puțin la prima vedere), realitatea se dă cu totul peste cap: stâncile vorbesc și se luptă în duel, corăbiile plutesc pe nisip, răsar de nicăieri cavaleri în armură și, din când în când, la granița dintre vis și trezie, imagini dintr-o viață paralelă a aceleiași expediții sugerează o poveste în oglindă, la fel de reală ca aceea pe care o deapănă peste ani singurul martor rămas în viață al călătoriei.