Griffin Nash, conte de Devonwood, își argumentează sieși că încercarea lui de a o seduce pe domnișoara Emmaline Farnsworth este justificată de dorința lui de a-și proteja fratele mai mic și de a-l împiedica să își aleagă o soție care nu e pe măsura lui. În definitiv, dacă fratele său, Teddy, își dă la timp seama că ademenitoarea Emmaline nu e demnă de încrederea lui, este foarte posibil să își piardă interesul pentru ea și să renunțe la o asemenea relație nepotrivită. În realitate însă, motivația lui Griffin este cu totul diferită: în una dintre viziunile lui se vede alături de nimeni alta decât Emmailine. Și, până acum, aceste viziuni au devenit tot timpul realitate, oricât ar fi încercat el să le schimbe sau să le împiedice. De data asta, viziunea este prea realistă pentru a fi măcar pusă la îndoială ‒ și prea înnebunitor de plină de pasiune pentru a putea fi ignorată.
Cu toate acestea, Emmaline nu este așa ușor de ademenit cum s-ar fi așteptat Griffin ‒ și nici nu e venită în Anglia în căutarea unui soț bogat. Nu, motivul vizitei ei la reședința celor doi frați este unul mult mai șocant... deși faptul că un conte atât de chipeș i-a căzut în mreje se dovedește cel mai bun și mai neașteptat lucru ce ar fi putut rezulta din vicleșugurile ei.