În Acedia, Corin Braga continuă neobișnuitul său proiect (auto)ficțional început în 1999 cu Oniria. Juxtapunând eseul cu proza și ficțiunea cu amintirea, Acedia reflectă căutarea unei treceri „dincolo". Visul real sau „programat", nocturn sau trăit cu ochii deschiși, printre ființe apropiate sau imaginate, funcționează ca un liant narativ în cadrul unuia dintre cele mai interesante experimente literare ale ultimelor decenii. Stări de langoare și paralizie a gândului, spaime, ruinele jucăriilor mentale, frică amestecată cu plăcere, peisaje întunecate și moi, deprimare lentă, labirinturi, coridoare lăturalnice. În acest spațiu al îmbinărilor subtile de real și fantastic, cititorul se lasă ușor prins în mrejele visării.