Văzută prin ochii unui copil, viața pare mai frumoasă. Iar dacă puștiul care locuiește într-un sat din perioada obsedantului deceniu devine naratorul-personaj al unui roman, tragismul epocii este anulat de situațiile comice create de naivitatea perspectivei acestuia. Fiorul primei iubiri pentru o fetiță din vecini înflorește între castele imaginare și aventuri în natură, locul în care trăiește este un colț de paradis, iar lucruri mărunte, precum o pijama nouă, pantalonii largi „de oameni mari" sau bomboanele fondante, sunt cele mai mari bucurii ale vieții. Un roman cu unchi și mătuși, cu bunici și vecini – unii îngeri protectori, alții demoni cu chip uman –, în care lumina unui suflet inocent demonstrează că binele din oameni poate învinge și în cele mai întunecate vremuri.