Tinuț, un băiat îndrăgostit de muzică și de o colegă de clasă, povestește într-un stil savuros ultimele sale zile de școală și primele zile de vacanță din 1978, pe tonul cel mai firesc, cu multă vervă și haz. Intrând cu măiestrie în pielea protagonistului, autorul reușește să reînvie o atmosferă plină de vrajă, universul adolescenței, cu schimbul de discuri de vinil originale, excursii cu clasa, oracole, fotbal, prieteniile dintre băieți, trupele rock (suprema fericire a lui Tinuț este să asculte muzică străină la un magnetofon – The Doors, Led Zeppelin, Yes, Queen). Limbajul și stilul spontan și colocvial, principalele atuuri ale prozei lui Ovidiu Verdeș, dau o consistență aparte acestei cărți pasionante, care se citește pe nerăsuflate. „Ovidiu Verdeș nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici și faze, rămâne cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească pe care am citit-o eu de zece ani încoace. O astfel de carte umilește întregul experimentalism pretențios al anilor '80 ca și oralitatea, de multe ori vulgară, a ultimului deceniu." (Mircea Cărtărescu)