Luiza Textoris este o fată cu nasul cîrn și ochi exoftalmici căreia îi place atît de mult să viseze, încît sfîrșește prin a nu mai distinge delirul de realitate. Fascinată de trăirile onirice, ea își creează dubli de vis ca să exploreze lumi paralele, contorsionate, întrepătrunse cu realitatea de zi cu zi. În același timp, inevitabil, are de suportat consecin-țele în viața normală: dedublare, schizofrenie, personalitate multiplă. Stările de somn paradoxal și apoi de trezie paradoxală creează o arhitectură etajată, cu planuri suprapuse și încrucișate, în care personajele se comportă în realitate ca și cum ar visa și în coșmar ca și cum ar fi lucide. Romanul unește vizionarismul psihedelic romantic cu universurile virtuale postmoderne. Luiza Textoris este al treilea roman din ciclul Noctambulii, după Claustrofobul și Hidra.