Când Doina Jela se hotărăște să scrie un „jurnal de lăsare la vatră", în haosul și agitația din redacția editurii unde lucrează își face apariția Rafael, o veche cunoștință a ei, și îi lasă un manuscris misterios în vederea publicării. Pe măsură ce îl citește pentru a-i face un referat, paginile din jurnalul ei se împletesc cu cele din manuscrisul lui Relu-Rafaelu, iar ceea ce era inițial o obligație, personală și de serviciu deopotrivă, devine o veritabilă provocare atunci când descoperă că personajele sunt reale și, mai mult, că le cunoaște. Vlad Cernescu, Letiția, Ioana, Valeria și Rafael sunt aduși laolaltă de repartiția că profesori la un liceu dintr-o comună de pe malul Dunării, nu cu mult timp înainte de revoluție. Poveștile lor se întretaie, legături nebănuite ies la iveală, iar micile istorii personale se prelungesc până în prezent și compun istoria mare a ultimului sfert de veac, având în centru Villa Margareta, un loc al pasiunii înflăcărate, dar și al marilor dezamăgiri. În romanul Doinei Jela ficțiunea și realitatea se contopesc într-o poveste emoționantă și tulburătoare.